Oxigenul activ: dușmanul invizibil din interiorul corpului și de ce hidrogenul ca antioxidant joacă în altă ligă
Distribuie
Ce este oxigenul activ și unde se formează
Oxigenul activ nu este o substanță care vine din exterior. Nu îl inspiri din aerul poluat și nu ți-l aplici pe ten dintr-o cremă nepotrivită. Se formează direct în interiorul celulelor tale, ca produs secundar inevitabil al celei mai fundamentale funcții a lor: producția de energie.
Mitocondriile sunt centrele energetice ale fiecărei celule și singurele organite capabile să metabolizeze grăsimile. Ard zaharuri, proteine și grăsimi și le transformă în adenozin trifosfat, adică ATP, molecula din care corpul își ia energia pentru toate procesele. Fără mitocondrii nu ar fi posibilă nici o singură contracție a mușchiului cardiac, nici un singur semnal nervos, nici o singură clipă de gândire conștientă.
Ca produs secundar al acestei arderi se formează însă specii reactive de oxigen, numite popular oxigen activ sau radicali liberi. Este vorba de molecule instabile cu un electron nepereche, care încearcă să își completeze acest electron luându-l de la moleculele din jur. Rezultatul este o reacție în lanț de daune oxidative: membrane, proteine, lipide deteriorate și, în cazurile mai grave, chiar ADN.
O anumită cantitate de oxigen activ este naturală, iar corpul lucrează cu ea. Problema apare atunci când producția lui depășește capacitatea mecanismelor naturale de apărare. Acest dezechilibru îl numim stres oxidativ.
Ce se întâmplă când există prea mult oxigen activ
Consecințele unui nivel cronic crescut de oxigen activ sunt variate și, la prima vedere, pot părea fără legătură între ele. Știința le reunește însă într-o imagine coerentă.
Pe piele se manifestă prin apariția petelor pigmentare și pierderea strălucirii naturale, adâncirea ridurilor și înrăutățirea hidratării. Mecanismul a fost descris în articolul anterior: stresul oxidativ activează tirozinaza, declanșează cascada inflamatorie și stimulează melanocitele la supraproducția de melanină.
În întregul corp, stresul oxidativ se manifestă prin îngroșarea sângelui și înrăutățirea circulației sanguine, oboseală cronică și producție redusă de ATP, dificultăți în reglarea greutății, senzație de frig și o vitalitate generală scăzută. Mitocondriile, care sunt sursa principală de oxigen activ, sunt, în același timp, primele deteriorate de acesta. Cu cât funcția lor este mai afectată, cu atât ard grăsimile mai puțin eficient și cu atât produc mai puțină energie. Apare un cerc vicios: stresul oxidativ deteriorează mitocondriile, iar mitocondriile deteriorate produc mai mult stres oxidativ.
De ce antioxidanții obișnuiți nu sunt suficienți
Antioxidanții sunt, în general, substanțe capabile să neutralizeze radicalii liberi oferindu-le electronul lipsă, fără a se destabiliza ei înșiși. Vitamina C, vitamina E, vitamina A, polifenolii, catechinele, coenzima Q10 – toți sunt antioxidanți cu beneficii dovedite științific. De ce nu sunt, așadar, suficienți?
Răspunsul este de natură fizică. Moleculele acestor substanțe sunt relativ mari. Nu pot pătrunde în cele mai fine structuri celulare. Nu pot trece de bariera hematoencefalică pentru a ajunge în creier. Nu pot intra direct în mitocondrii, unde se formează în principal oxigenul activ. Rămân în spațiul extracelular sau în citoplasmă și protejează celulele din exterior, nu din interior, acolo unde se petrece problema propriu-zisă.
Aceasta nu este o critică a acestor substanțe. Sunt valoroase, iar consumul lor are sens. Doar că nu sunt suficiente pentru a neutraliza oxigenul activ direct la sursă.
Hidrogenul ca antioxidant: o altă dimensiune a protecției
Hidrogenul este cea mai mică moleculă din univers. Acest fapt, care sună ca o banală observație chimică, are consecințe esențiale pentru sistemele biologice.
Hidrogenul pătrunde oriunde. Trece prin membranele celulare fără a avea nevoie de proteine de transport. Intră direct în mitocondrii. Trece de bariera hematoencefalică și ajunge în țesutul cerebral. Nu există pentru el niciun obstacol fizic căruia să trebuiască să i se adapteze sau pe care să trebuiască să îl ocolească.
Reacția chimică ce are loc la întâlnirea hidrogenului cu cel mai agresiv tip de radical liber, radicalul hidroxil, este totodată de o simplitate elegantă: oxigenul activ reacționează cu hidrogenul și se formează apă. Niciun produs secundar toxic. Nicio moleculă de antioxidant destabilizată. Doar apă.
Această selectivitate este, în plus, valoroasă din punct de vedere științific. Hidrogenul nu reacționează cu oxidanții naturali de care corpul are nevoie pentru reglarea proceselor celulare, cum ar fi, de exemplu, peroxidul de hidrogen în concentrații mai mici. Țintește în mod specific cele mai agresive și mai dăunătoare forme de oxigen reactiv. Le neutralizează și lasă neatinse procesele redox dorite fiziologic.
Esthe Pro Labo Proton: 12 ore de protecție continuă
Tehnologia de livrare a hidrogenului în corp este, de altfel, o provocare în sine. Hidrogenul gazos este instabil, se pierde ușor, iar biodisponibilitatea sa din formulările obișnuite este de obicei scăzută. Proton de la Esthe Pro Labo rezolvă această provocare printr-o abordare japoneză specifică.
Cheia este calciul coralier de pe insula Miyako din Okinawa, un loc renumit pentru puritatea geologică extraordinară și pentru apele subterane excepțional de curate. Calciul coralier din Miyako are o structură fizică unică: spre deosebire de carbonatul de calciu obișnuit, care se absoarbe și se elimină în doar câteva ore, acesta se digeră, se absoarbe și se elimină în aproximativ 12 ore.
Această trecere lentă și uniformă prin tractul digestiv asigură eliberarea continuă a hidrogenului pe tot parcursul zilei. O capsulă de Proton dimineața înseamnă protecție antioxidantă la nivelul mitocondriilor de dimineața până seara, fără a fi nevoie de administrări repetate.
Compoziția este completată de calciu din alge marine, sulfat de magneziu și un complex mineral care susține echilibrul electrolitic și contribuie la funcționarea optimă a mediului celular.
Ce înseamnă asta în practică pentru corpul și tenul tău
Hidrogenul acționează sistemic. Când mitocondriile sunt protejate de daunele oxidative, ard grăsimile mai eficient și produc mai mult ATP. Oboseala se retrage, circulația se îmbunătățește, metabolismul funcționează mai deplin.
Pentru ten, asta înseamnă protecția melanocitelor împotriva stresului oxidativ care declanșează tirozinaza și cascada melanogenă. Mai puțin oxigen activ în piele înseamnă mai puține semnale inflamatorii, mai puțină stimulare a melanocitelor și un ton natural mai uniform. În același timp, sunt mai bine protejate fibrele de colagen, membranele celulare și stratul lipidic care asigură hidratarea.
Proton nu comunică doar cu tenul. Comunică cu întregul corp. Și exact aceasta este abordarea pe care o susține byFEMME: frumusețea ca rezultat al unui mediu interior sănătos, nu ca un strat aplicat din exterior.
Pentru cine este Proton
Proton este alegerea pentru oricine vrea să susțină apărarea celulară naturală la un nivel la care antioxidanții obișnuiți nu ajung. Se adresează mai ales celor care simt o oboseală cronică fără o cauză evidentă, celor care se confruntă cu pete pigmentare sau cu un ten tern, fără strălucire, celor care caută sprijin pentru metabolism și arderea grăsimilor sau celor care vor o îngrijire care acționează asupra cauzei, și nu doar asupra manifestării vizibile.
Doza zilnică recomandată este de 2 până la 4 capsule, cu apă călduță. Proton nu este destinat femeilor însărcinate sau care alăptează și nu înlocuiește o alimentație variată și echilibrată.
Energie, o bătrânețe de calitate și sănătate – întreaga categorie